...am fost repartizati la comisia a doua, formata din Imola Zoltan (McCann PR), Iulia Tanase (Image Promotion), Ioana Manoiu (GMP) si Alin Zainescu (NewMedia PR). Trebuia sa intram la ora 10.24 fix :), asa ca ne-am dat intalnitre constiinciosi cu o ora mai devreme in Piata Presei Libere. Din clipa in care ne-am adunat, au inceput sa se adune si emotiile. Eram pregatiti, nu era vorba de asta, insa urma sa ne prezentam proiectul in fata unor adevarati specialisti, care se ocupau cu asemenea lucruri in fiecare zi. S-a decalat putin programul si Oana a inceput sa cam fiarba- avea examen la 12.00 :P Am reusit totusi sa repetam de cateva ori speech-ul, si am intrat.
Inauntru, patru oameni, foarte seriosi, gata sa ne inghita :) Ne-am ocupat curajosi locurile si am inceput. Sincer, nici nu stiu cum a trecut, pentru ca parca in secunda urmatoare ieseam. A fost ok, juriul ne-a ascultat cu atentie, ne-au pus cateva intrebari legate de campanie, am comunicat.
Nu stiam la ce sa ne asteptam de la concurenta, insa eram destul de increzatori. Duminica am deschis calculatorul, am intrat pe mail, si acolo..."Felicitari..." Ne-am calificat!
Acum asteptam cu nerabdare conferintele si training-urile, atat pentru a acumula cunostiinte, cat si pentru a face cunostiinta cu ceilalti participanti.
Dragi colegi de olimpiada, va uram mult succes!
marți, 24 aprilie 2007
joi, 19 aprilie 2007
miercuri, 18 aprilie 2007
Reteta coerentei
Joi, 12 aprilie, dupa pranz, sediul central-apartamentul oanei si alexandrei...sedinta decisiva de adunare a ideilor, de ordonare si exprimare coerenta a lor...patru fete cucuiete si un baiat, toti nerabdatori in atingerea coeziunii mult dorite, in definitivarea "totului". Concentrare..nervi..relaxare..divergente..confruntari..Ideile zburau pe deasupra noastra, si desi nu ne aflam la prima intalnire, ele tot nu vroiau sa se ordoneze, se invarteau in jurul nostru fara pace..pana cand unul din noi a avut o revelatie: "Mi-e foame". Ca si cand am fi fost un intreg, in momentul acela ni s-a facut tuturor foame, asa ca am apelat la prietenul nostru-restaurantul chinezesc, care ne-a fost de multe ori aproape. Dupa magicul orez Sichuan si puiul preparat in felurite moduri, s-a intamplat minunea: ideile nu mai zburau ratacite, ci stateau aliniate, gata sa fie luate in intampinare si asezate in locuri strategic planuite. Confruntarile, concentrarea nu vor disparea niciodata, si nici nu ne dorim asta, pentru ca numai astfel vom ajunge la cel mai bun plan, cele mai bune idei; pe langa toate acestea, insa, o replica buna la momentul potrivit poate face minuni.
marți, 17 aprilie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
